Sah pe internet

Wilhelm Steinitz(1886-1893) Email
Dupa stralucirea meteorica a lui Paul Morphy, a urmat un come-back al lui Adolf Anderssen, care castiga marele turneu de la Londra in 1862, iar apoi ii invinge pe Louis Paulsen (in acelasi an) si Berthold Suhle (in 1863).
In acest timp insa, se forja pentru temperatura ridicata a confruntarilor la varf un tanar nascut in comunitatea evreiasca de la marginea orasului Praga in 1836: numele lui era Wilhelm Steinitz. Ca student sarac la Politehnica din Viena, el jucase in cluburi nenumarate partide pe bani (in multe dintre ele dand din start adversarului avantaj - "for" - o piesa), care l-au facut remarcat in cercurile sahiste ale orasului austriac. Asa ajunge sa participe la amintitul turneu de la Londra, unde se claseaza pe locul 6. Si tot capitala Marii Britanii va gazdui, in 1866, meciul in care Steinitz il va detrona din fruntea sahului mondial pe Anderssen, cu scorul de 8-6 (nici o remiza!). Victoria sa a demonstrat nu doar o virtuozitate pe alocuri comparabila cu a predecesorului sau Paul Morphy, ci si o anumita preocupare conceptuala, care il va defini, treptat, drept unul dintre pionierii teoriei sahiste moderne.
Steinitz va dedica mult timp studiului sahului pe baze stiintifice, asa incat, dupa victoria in fata lui Anderssen, aparitiile sale competitionale vor fi destul de rare. Sunt de amintit, in 1870, victoria sa la Baden-Baden si surclasarea lui Blackburne (5,5-0,5) la Londra. Urmatoarea disputa de anvergura se va desfasura tot sub auspicii londoneze, in 1872 si ii va aduce in fata pe un tanar de mare talent nascut in Polonia, Johannes Zukertort, care cu un an in urma isi invinsese profesorul (Adolf Anderssen). Steinitz castiga cu 9-3. De remarcat ca, in acelasi an, Zukertort castiga o partida cu for desfasurata la Berlin in fata lui Manolache Costache Epureanu (premier al Romaniei in 1870 si 1876); este prima partida internationala atestata a fi disputata de un sahist roman ! (Pe acest subiect, mai multe amanunte puteti afla din Suplimentul 12 al periodicului Buletin Problemistic, editat de Federatia Romana de Sah).
Cei doi mari adversari, Steinitz si Zukertort, se vor mai intalni la Viena in 1882 (primul castigand concursul) si apoi la Londra in 1883, unde Zukertort se impune clar in primul turneu disputat cu ceas de control ! Acest din urma succes il plasa in ipostaza de favorit pentru cel dintai meci cu adevarat oficial pentru titlul mondial, in care il intalneste pe Steinitz pe taram american. Dupa prima parte (jucata la New York), Zukertort conducea cu 4-1, dar dupa partidele disputate la Saint Louis va fi restabilita egalitatea de catre Steinitz, pentru ca acesta sa se impuna net la New Orleans, in ultimul segment al meciului, pe fondul conditiei fizice tot mai precare a lui Zukertort (macinat de boala, acesta va muri dupa numai 2 ani).
Cu tenacitate, Steinitz isi va apara titlul mondial in meciurile disputate la Havana in 1889 si 1892 in fata primului jucator de mare forta din istoria sahului rus, Mihail Cigorin, dispute intre care il invinge si pe salangerul Isidor Gunsberg, in 1890. Din pacate, anul 1892 va insemna prabusirea sufleteasca a lui Steinitz, care isi pierde atat sotia, cat si fiica de 18 ani. El mai gaseste totusi forta de a-si pune in joc titlul mondial in 1894, in fata lui Emanuel Lasker, dar in chip scontat acesta il invinge cu 12-7 (meciul disputandu-se la New York, Philadelphia si Montreal) si apoi in meciul revansa de la Moscova in 1896 (12,5-2,5), instalandu-se in fruntea sahului mondial pana in 1921. Steinitz se intoarce la resedinta sa de la New York, oras in care inregistreaza un ultim succes prin castigarea turneului din 1897, dupa care aparitiile de la Viena, Koln si Londra sunt tot mai concludente. Degringolada psihica a fostului mare campion era din ce in ce mai accentuata (internat fiind intr-un sanatoriu, sustinea ca a jucat prin telefon o partida cu Dumnezeu), grabindu-i sfirsitul, la 12 august 1900.